Cum să trăiești în duhul - 4

Sunt atatia crestini care au pierdut notiunea duhului, mai bine zis nici nu au avut-o pentruca nimeni nu le-a explicat desi in Biblie scrie clar ca omul este trup, suflet si duh. Multi spun ca duhul si sufletul sunt una si aceeasi, ceea ce este gresit.

Pentru a fi oameni duhovnicesti trebuie sa aducem sufletul sub autoritatea [supunerea] duhului. Duhul sfant este acea autoritate [putere in noi] in duhul nostru care ne poate face capabili de a ne supune Lui. Acum totul depinde de "daca vrem" - asa cum am mai subliniat in episoadele trecute - depinde de vointa noastra care din nastere ea este rezvratita, tare, independenta fata de Dumnezeu.

Chiar dupa ce suntem mantuiti si-L avem pe Duhul Sfant in noi ca putere regeneratoare, ne aduce duhul la viata cu scopul de a da viata sufletului [minte, vointa, emotie] adica de a le aduce sub ascultarea, supunerea fata de duh.

De aceea este necesar sa cunoastem aceste notiuni de duh si suflet, sa le diferentiem si apoi sa avem o vointa care sa vrea sa cunoasca pe Domnul, sa-L iubeasca. Mintea si emotiile noastre atarna foarte mult de vointa noastra.

Vointa este puterea din suflet care va conduce si celelalte parti [minte si emotie] catre duh pentru a primi intelepciunea/intelegerea, priceperea si dragostea pentru Domnul si apoi pentru cei din jur. Altfel suntem saraci, goi si orbi. Sufletul trebuie sa fie cuprins in duh - cu alte cuvinte umanul [lemnul] sa fie acoperit de duh [aurul], caci duhul este viata; carnea, omenescul nu foloseste la nimic - exceptand hranirea pamantului cand se va intoarce in el.

Cumpararea de bucate de la Domnul este acest adevar. Trebuie sa-ti dai, sa vinzi ce ai mai de pret [minte, vointa, emotii], eul tau ca sa beneficiezi de bogatie divina [aur curatit prin foc = Domnul Isus Hristos,
Omul-Dumnezeu, care a murit si a inviat si a fost slavit - toata bogatia harului lui Dumnezeu, toata plinatatea Dumnezeirii care se gaseste in acest Hristos Isus si adus noua prin Duhul Sfant care ne-a fost dat]

Trist este ca foarte multi nu il cunosc pe acest Duh, iar cel mai trist este ca nici nu vor sa-L cunoasca.

Nu este suficienta doar intelegerea in minte; trebuie sa ne exersam duhul pentru a intelege ceea ce Duhul Sfant ne sufla in duhul nostru pentru a ne hrani mintea, vointa si emotia cu aceasta suflare a Duhului care este viata si pace, belsug de hrana, desfatare, racorire, uimire, bucurie, fericire, odihnire.

Cuvantul este hrana si bautura spirituala. Mancarea fizica nu este pentru a o intelege, a o analiza informational ci pentru a o manca pur si simplu; daca stai sa analizezi mancarea, daca doar ai cunostinte despre mancare, dar nu o mananci, mori. La fel si d.p.d.v spiritual: noi cunoastem foarte mult si intelegem la nivel de minte, dar nu este suficient, trebuie ca duhul nostru sa inspire cuvantul lui Dumnezeu care este Hristos - duhul datator de viata ca sa putem avea nutrientii necesari cresterii omului dinlauntru [duhul] pentru ca el sa dea viata adevarata = Zoe sufletului nostru.

In 2 Timotei capitolele 2 si 3 se vorbeste foarte mult despre aceste vremuri grele unde oamenii care spun ca sunt ai Domnului vorbesc vorbe goale, fara greutatea adevarului prin care il necinstesc pe Dumnezeu.

Ati observat acest lucru in predici ?  Eu da....cei care se urca la amvon, se predica pe ei, "delegatiile" lor, prin ce tari au fost si ce au facut, se lauda unii pe altii, se mangaie......VORBE GOALE!

Doamne ai mila!

Cum să trăiești în duhul - 3

Ca sa-L cunosti pe Domnul in duh trebuie sa treci prin moarte [renuntare la sine] si acest lucru il poti face doar daca-L iubesti pe Hristos.

Ioan 14:23 "Drept raspuns, Isus i-a zis: Daca Ma iubeste cineva, va pazi cuvantul Meu, si Tatal Meu il va iubi."

Sunt cateva situatii cand cei care L-au cunoscut pe Domnul inainte de moartea Sa, nu au mai putut sa-L recunoasca dupa inviere. Maria Magdalena la mormant Il recunoaste pe Isus doar cand ii pronunta numele si nu cand vorbeste cu ea intreband-o "De ce plangi ?". Apoi ucenicii pe drumul Emausului cand Domnul le tot vorbeste din scriptura ca sa inteleaga si totusi mintea lor era asa de intunecata chiar daca inima le ardea - era foarte emotionata de explicatiile din Scripturi, totusi atunci cand le frange painea, ei Il recunosc fara nici-o alta dovada.

Un alt exemplu este la pescuirea minunata cand niciunul nu-L recunoaste pe Domnul decat dupa ce au prins peste la porunca Lui, Ioan fiind primul care L-a recunoscut. Apoi toti ceilalti nu indrazneau sa-L intrebe cine este caci in adancul lor stiau; aveau siguranta ca El este. 

Linistea si siguranta interioara a duhului este ceva care nu-ti poate risipi nimeni niciodata. Cand Il cunosti pe El in adancul fiintei tale, adica in duh, este ceva maret, ceva care nu se mai bazeaza pe superficialitate, pe exterior, caci atingerea Duhului in duh este atat de personala, de reala incat nici moartea fizica nu te mai sperie, ci o astepti, accepti ca pe o oportunitate de a fi totdeauna cu Domnul fara a mai fi impiedicat de lucrurile exterioare. 

Cand ochii inimii [duhovnicesti] ti se deschid, atunci Il vezi pe Domnul cu adevarat pentruca se deschide perdeaua dinlauntru si ai acces in Sfanta Sfintelor [adica in duh] unde este prezent Domnul Insusi pentru a te bucura de prezenta Lui si in prezenta Lui, savurandu-L, contemplandu-L si inchinandu-te inaintea Lui pentru a deveni robul Lui si a-I putea fi de folos in orice lucrare buna pe care ti-o incredinteaza. 

Nimeni nu poate fi un adevarat slujitor al Lui daca nu poate intra in Sfanta Sfintelor pentru a-L contacta pe Domnul. Ce ai putea da altuia daca tu nu L-ai vazut pe Domnul ca sa poti da ceea ce iti da El sa dai ? Caci numai asa te incarci cu stralucirea Lui si se poate vedea cand iesi afara sa-L reprezinti; de fapt El Insusi prin acea stralucire vorbeste prin persoana ta si lumineaza si pe altii pentru a da viata celor din jur.

Acesta este Hristosul inviat pe care toti trebuie sa-L cunoasca si pe care Duhul Sfant are cea mai mare dorinta si singurul scop sa ni-L faca de cunoscut fara mustrare oricarui doreste si crede ca-i lipseste intelepciunea, adica Hristos!

Iertarea lui Dumnezeu

Pentru că am observat că unii credincioși sunt foarte nesiguri pe iertarea lor, am vrut să evidențiez un lucru astăzi și foarte pe scurt, pentru că la Dumnezeu totul este clar, scurt și concis. Oricine spune ca este complicata treaba cu mântuirea sau răscumpararea și iertarea noastră vorbește direct de la Dracu'!

În ochii lui Dumnezeu, acest lucru a fost planificat înainte de întemeierea lumii și este un lucru perfect, complet! Tot ceea ce Dumnezeu rânduiește este perfect și fără cusur.

Iertarea lui Dumnezeu se bazează pe sange. Ștampila sau sigiliul pus de Dumnezeu pe această iertare este ÎNVIEREA!

Siguranța iertării este invierea! Cum Hristos a înviat, înseamna că iertarea a fost asigurată, realizată, terminată o dată pentru totdeauna. Cine crede că omul plătește pentru păcatele lui atunci când este pedepsit [de Dumnezeu !?] Îl nesocotește pe Dumnezeu și Îi știrbește dreptatea Lui. El iartă încontinuu pe păcătoși pentru că El este drept.

Datoria noastră era moartea din cauza păcatului, păcat care a fost plătit de Hristos pentru toți oamenii. El nu vine să moară de mai multe ori așa cum în Vechiul Testament trebuia să se aducă jertfe de fiecare dată, ci El este eficient, permanent.

Moartea Lui a fost una, o singură data și pentru totdeauna!

Puterea lui Dumnezeu

In Noul Testament, cuvantul putere sau autoritate este reprezentat prin doua cuvinte diferite in limba greaca, fiecare cu sensul lui si anume:

• exusia - puterea de a stapani, de a conduce, suprematie - care este a lui Dumnezeu in exclusivitate. Dumnezeu daruieste aceasta putere unei persoane pe care o alege EL (nu seminariile, studiile teologice - acestea sunt o urmare a alegerii lui Dumnezeu) pentru a fi competenta in a administra sau a distribui bogtiile cunostintei lui Dumnezeu oamenilor, numai pentru zidirea sau edificarea lor, d.p.d.v spiritual; adica a-i lamuri, a le clarifica adevarurile lui Dumnezeu, ca sa fie ziditi, inaltati, claditi pe ceea ce reprezinta Dumnezeu, nu ce este omenesc.

2 Corinteni 13:10 - "Tocmai de aceea va scriu aceste lucruri, cand nu sunt de fata, pentruca, atunci cand nu voi mai fi de fata, sa nu ma port cu asprime, potrivit cu puterea pe care mi-a dat-o Domnul pentru zidire, iar nu pentru darimare."

Aceasta putere "exusia" se poate abuza in scopuri personale, egoiste pentru a domina, a subjuga, a desconsidera cautand la fata omului, care distruge, darama. Satan prin gandurile omului intuneca mintea si poate folosi o asemenea persoana spre a face rau, chiar daca acea persoana este credincioasa!

• dunamis - aceasta este puterea de a se supune lui Dumnezeu prin ascultare. A-I da consideratie, prestigiu, respect, stima. Aceasta putere ne este data la nasterea din nou prin Duhul Sfant si aceasta trebuie sa ne calauzeasca, sa ne faca capabili sa traim viata lui Hristos toata viata noastra. Aceasta putere o au toti copiii Domnului, ca sa poata trai viata noua in Hristos, dar aceasta putere care defapt este o persoana : Duhul Sfant care-L contine pe Hristos si pe Dumnezeu Tatal. Trebuie sa o cunoastem ce este, cine este, cum vine, ce aduce, cum lucreaza ca sa putem sa ne bazam in exclusivitate pe EA, pe Duhul Sfant.

Exusia este data acelora pe care Dumnezeu ii alege sa fie: apostoli, prooroci, evanghelisti, pastori si invatatori; deci este o autoritate in plus fata de ceilalti credinciosi, nu ca sa fie superiori, ci pentru a-i zidi duhovniceste spre a creste in cunoasterea plinatatii lui Hristos.

Duhul Sfant este Autoritatea lui Dumnezeu si este autoritar, dar nu obliga pe nimeni la supunere. El este autoritar in dragoste, nu conditioneaza pe nimeni de dragostea Lui. Ce inseamna aceasta ?

Ii face placere sa comande, sa conduca, sa fie ascultat, sa dea dispozitii, sa-si impuna propria vointa si nu admite nesupunere, neascultare, nu poate fi de acord cu..., nu accepta..., nu considera ca bun....

Este autoritar dar nu forteaza pe nimeni sa-L accepte. Decizia este a omului.

Cum să trăiești în duhul - 2

Este necesar sa privim spre noi insine pentru a ne da seama cine suntem cu adevarat, dar atentie, nu trebuie sa ramanem cu privirile aici, ci cu toata credinta si indrazneala sa venim cu umilinta si vulnerabili la Domnul, sa privim spre El si la El fara sa ascundem nimic din realitatea urateniei noastre pentru ca numai asa vom invata dependenta de EL si increderea deplina in ceea ce a realizat El pentru noi.

El are o deosebita placere sa ofere harul Sau celui ce vine in acest mod la El. Acest lucru este posibil daca stim mai intai, credem si indraznim sa-l acceptam indiferent cat ne va costa acest lucru. Totul pleaca daca noi vrem acest lucru. Sunt persoane, copii ai lui Dumnezeu care se multumesc doar cu faptul ca L-au primit pe Domnul Isus ca Mantuitor si Domn, S-au botezat in apa promitandu-I slujire pana la moarte, dar mai departe traiesc viata asa cum o gandesc ei mai bine, dupa cum inteleg ei Cuvantul lui Dumnezeu; aceasta fiind viata lor de credinta pe acest pamant.

Acest lucru insa este nesabuinta curata, care te face un arogant care crede ca tot ce este Dumnezeu, este cat cunoaste si a invatat el, chiar daca a citit doar Cuvantul lui Dumnezeu.

Este foarte trist acest lucru, dar este realitatea zilelor noastre. Copiii lui Dumnezeu nu vor sa accepte ca Dumnezeu este mai presus de gandirea lor, ci Il fac pe Dumnezeu cat vor ei sa fie, iar daca cineva cauta sa le explice imensitatea adevarului lui Dumnezeu, il reduce la cuvintele: "da, dar nu este nevoie, ca Dumnezeu este cu mine si nu am nevoie sa stiu mai multe", sau "aaaa, nu trebuie sa ne adancim noi prea mult".

Atata timp cat omul nu-si va cunoaste aroganta nu-L poate cunoaste pe Dumnezeu cu adevarat si nici nu va putea trai realitatea Duhului lui Dumnezeu. Ca sa intri in duhul si sa-L traiesti pe Hristos, trebuie sa renunti la tine, adica la aroganta si tot ce inseamna suflet, ca sa-L vezi pe Dumnezeu. Cand vei privi spre El, te luminezi de bucurie si nu mai trebuie sa-ti fie rusine caci stralucirea slavei si intelepciunii Lui va cuprinde mintea ta si atunci Dumnezeu va fi totul al tau si-ti va fi de ajuns.

Cum să trăiești în duhul - 1

Prin mortificarea duhului, prin pacatul adamic, omul a trait doar prin suflet. Acest suflet nu putea sa se descurce singur caci era facut dependent de altceva - de duhul. Satan, care a preluat conducerea omului instalandu-se in madularele noastre sub forma firii pamantesti, carnea, a corupt sufletul prin pofte si patimi indreptandu-i privirea doar spre lucrurile de pe pamant. Satan a amagit-o pe Eva sugerandu-i ca viata si-o poate trai si gasi si in afara lui Dumnezeu.

Oricat ai incerca sa educi sufletul sa fie acceptat de Dumnezeu, el nu poate realiza niciodata asa ceva.
De ce ?
Pentru ca viata reala sta in duh; si daca duhul tau este gol, lipsit de Duhul datator de viata - Isus Hristos, el nu are ce da omului; omul ramanand in moarte fara viata adevarata. Viata lui este o falsitate, o iluzie - ea nu este viata. Chiar daca gandesti, iubesti, speri, inveti tot felul de lucruri bune din punct de vedere omenesc, ele nu au valoare pentru ca sunt trecatoare.

Tot ce trece, se consuma, se strica este o iluzie, desertaciune, goana dupa vant. Doar gandirea duhului inviat de Duhul lui Dumnezeu da viata adevarata si-si traieste propria viata. O viata superioara, inalta, deasupra lucrurilor din lumea aceasta.

Hristos este tinta cautarii noastre. El este realitatea tuturor lucrurilor frumoase si trainice: bogatia, slava, intelepciunea, priceperea, stiinta care dau valoare omului lui Dumnezeu. Lucrurile omenesti, firesti nu vor fi capabile niciodata sa-L cunoasca si sa-L inteleaga pe Dumnezeu care este Duh.

Satan a subjugat toata omenirea si o conduce prin iscusinta vicleniei lui - o intelepciune diabolica - care zapaceste mintile oamenilor indreptandu-le-o spre ei insisi si spre cele pamantesti. Prin acest lucru devii vrajmasul lui Hristos, razvratindu-te impotriva Lui si pacatuind.

Mintea omului este castigata prin diverse cuvantari:

- fie de la Duhul care da viata
- fie de la firea pamanteasca - pomul cunostintei binelui si raului - care da moartea.

Psalmul 78:8 " Să nu fie, ca părinţii lor, un neam neascultător şi răzvrătit, un neam care n-avea o inimă tare şi al cărui duh nu era credincios lui Dumnezeu!"
Psalmul 78:58 "L-au supărat prin înălţimile lor şi I-au stârnit gelozia cu idolii lor."

Inaltimile din inima omului sunt in mintea lui: inteligenta, invatatura capatata prin scoala, citire, memorare - o intelepciune omeneasca. Daca omul se bazeaza pe aceste lucruri, se mandreste cu ele si tine la ele, el de fapt se impotriveste lui Dumnezeu care vrea sa-l conduca prin duhul lui prin Duhul Sau.

Duhul omului este cel ce trebuie sa fie credincios si cel ce da tarie inimii si il face puternic pe om in viata lui duhovniceasca.  Cunoasterea duhului are o importanta vitala, decisiva in viata de credinta.

Proverbele 3:13-26 "Ferice de omul care găseşte înţelepciunea şi de omul care capătă pricepere!
Căci câştigul pe care-l aduce ea este mai bun decât al argintului, şi venitul adus de ea este mai de preţ decât aurul; 
ea este mai de preţ decât mărgăritarele, şi toate comorile tale nu se pot asemui cu ea. 
În dreapta ei este o viaţă lungă; în stânga ei, bogăţie şi slavă. 
Căile ei sunt nişte căi plăcute, şi toate cărările ei sunt nişte cărări paşnice. 
Ea este un pom de viaţă pentru cei ce o apucă, şi cei ce o au sunt fericiţi. 
Prin înţelepciune a întemeiat Domnul pământul, şi prin pricepere a întărit El cerurile; 
prin ştiinţa Lui s-au deschis adâncurile şi strecoară norii roua. 
Fiule, să nu se depărteze învăţăturile acestea de ochii tăi: păstrează înţelepciunea şi chibzuinţa! 
Căci ele vor fi viaţa sufletului tău şi podoaba gâtului tău. 
Atunci vei merge cu încredere pe drumul tău, şi piciorul nu ţi se va poticni. 
Când te vei culca, vei fi fără teamă, şi când vei dormi, somnul îţi va fi dulce.
Nu te teme nici de spaimă năprasnică, nici de o năvălire din partea celor răi; 
căci Domnul va fi nădejdea ta, şi El îţi va păzi piciorul de cădere."

El nu-si indreapta privirile spre cei ce se cred intelepti.

Iov 37:24 "De aceea oamenii trebuie să se teamă de El; El nu-Şi îndreaptă privirile spre cei ce se cred înţelepţi."

Iov 38:2 "Cine este cel ce Îmi întunecă planurile prin cuvântări fără pricepere?"

Misterul Ieslei

Pentruca tot am serbat recent Nasterea Domnului nostru Isus Hristos, vreau sa va spun un gand scurt referitor la aceasta.

Aveti vreo idee de ce Mantuitorul nostru S-a nascut intr-un grajd, si asezat intr-o iesle? Multi, poate chiar toti veti spune, pentru a ne invata umilinta, smerenia. Da este si acesta un lucru, dar este un lucru de suprafata, care este evident. Duhul lui Dumnezeu cerceteaza duhul nostru si noi daca suntem receptivi putem primi adancimea acestei semnificatii si nu doar ce izbeste ochiul si ce gandim la prima vedere.

Toata Biblia este plina de sensuri adanci; dar mare majoritate vedem doar suprafata lor si ne este greu sa ne adancim, sa sapam dupa mai mult.

Asa cum stim, grajdul este un adapost pentru animale. Poporul Domnului stim ca este asemanat in ochii lui Dumnezeu cu niste oi. Isus Hristos s-a nascut in acest grajd din Betleem si apoi pus intr-o iesle. Ati citit de multe ori poate despre nasterea Domnului Isus, dar v-ati oprit putin asupra faptului ce este aceea o iesle ?
Majoritatea citim, dar nu si gandim la ceea ce citim.

IÉSLE ~ f. Construcție în grajd având forma unui jgheab adânc, în care se pune hrana pentru vite. [G.-D. ieslei; Sil. ies-le] /<sl. jasli

Isus a fost pus intr-o iesle, intr-un loc in care se punea hrana pentru animale, pentru oi. Deci El a venit pentru a fi hrana oilor pierdute ale casei lui Israel. Cine Il mananca pe El nu mai moare. 

El era pomul vietii din care ar fi trebuit sa manance Adam si Eva, dar n-au mai putut caci au fost izgoniti caci ei se hranisera cu ceva care i-a murdarit, i-a transformat in vrajmasi ai lui Dumnezeu. Asa ca au fost izgoniti si intrarea in gradina, unde era pomul vietii, a fost oprita si pazita de niste heruvimi cu sabii invapaiate.

Cei din Israel in vremea aceea cand s-a nascut Mesia ar fi trebuit sa-L recunoasca prin aceste semne: grajd, iesle, noapte - intunericul mortii - caci era mentionat in Lege si Proroci ca Dumnezeu le va da un astfel de OM care sa asculte de El.

Credința

"Insa, celui ce lucreaza, plata cuvenita lui i se socoteste nu ca un har, ci ca ceva datorat; pe cand, celui ce nu lucreaza, ci crede in Cel ce socoteste pe pacatos neprihanit, credinta pe care o are el, ii este socotita ca neprihanire."

Romani 4:4-5

In versetul de mai sus ni se spune ca, credinta este opusa faptelor sau a lucrului personal. Deci daca nu lucrezi, te odihnesti - odihna este opusa lucrului. Atunci credinta si odihna au acelasi inteles. Cel ce crede se odihneste in ceea ce a facut Dumnezeu pentru el. 

Galateni 3:11 "Si ca nimeni nu este socotit neprihanit inaintea lui Dumnezeu, prin Lege, este invederat*, caci  ,,cel neprihanit prin credinta va trai."

Tit 3:5 "El ne-a mantuit, nu prin faptele, facute de noi in neprihanire, ci pentru indurarea Lui, prin spalarea nasterii din nou si prin inoirea facuta de Duhul Sfant"

*ÎNVEDERÁ vb. v. accentua, evidenția, întări, marca, puncta, releva, reliefa, sublinia.

Dumnezeu l-a creat pe om pentru odihna, caci dupa ce a terminat creatia si toate erau foarte bune, Cuvantul ne spune ca Dumnezeu S-a odihnit de tot ce facuse; toate erau perfecte si complete, iar omul trebuia sa traiasca intr-o permanenta zi de odihna, bazandu-se doar pe Dumnezeu, ascultand de El, hranindu-se doar cu ceea ce i-a permis El. Cand omul a ales sa se hraneasca cu altceva in afara lui Dumnezeu, el a abandonat credinta, odihna si a cazut in moarte si munca istovitoare departe de prezenta lui Dumnezeu. 

El a trebuit sa fie alungat din odihna lui Dumnezeu (Eden) si sa-si caute singur un loc unde sa traiasca, dar prin propriile lui eforturi. Niciodata omul nu a gasit si nu a mai cunoscut odihna lui Dumnezeu. Numai Domnul Isus Hristos a facut posibil acest lucru celor care Il aleg ca Domn si Mantuitor al vietii lor, personal. El este odihna fiecaruia care crede. 

Evrei 4:10 "Fiindca cine intra in odihna Lui, se odihneste si el de lucrarile lui, cum S-a odihnit Dumnezeu de lucrarile Sale"

Credinta mea este odihna sau increderea in ceea ce El a facut si nu in ceva bun facut de mine; eu ma bizuiesc doar pe El, depind in totalitate de El care face pentru mine ceea ce eu nu pot face niciodata. Pentruca omul niciodata nu a putut implini legea, cerintele lui Dumnezeu, caci daca era posibil asa ceva, nu mai era necesar ca Domnul Isus sa vina in lume si sa implineasca El legea pentru noi  prin moartea Lui.

Daca omul nu traieste in tot ceea ce este Hristos, el nu poate avea odihna - adica daca nu se hraneste cu Hristos nu poate avea viata, implinirea, satisfactia, linistea, siguranta, indestularea, fericirea. Cel ce il ia pe Hristos ca fiind absolut totul pentru el, beneficiaza de toate binecuvantarile lui Dumnezeu, de toate promisiunile Lui oferite in Isus Hristos. 

Credinta Il crede pe Dumnezeu pe cuvant si-L ia asa cum este: Hristos. Asa a fost Avraam - Dumnezeu ii promite si el crede, el depinde de Dumnezeu care-si tine cuvantul. Credinta este primirea sau acceptarea a ceea ce a facut Dumnezeu. 

Credinta nu inseamna si nu va insemna niciodata faptul ca eu imi fac partea  mea si Dumnezeu face restul.  Credinta nu inseamna sa faci ceva ci sa primesti ceva. 

Eu accept/primesc neprihanirea data de Dumnezeu. Credinta mea totusi nu este pasiva ci face ceva - CREDE ca Hristos a murit pentru mine pe cruce, nu numai ca eu cred in Dumnezeu ca exista ci cred ca El a murit pentru mine si mi-a rezolvat problema pacatului meu odata pentru totdeauna, adica in mod permanent eu sunt acoperit de moartea si invierea lui Hristos pana ma va lua la El in vecinicie. 

Isus Hristos este un Mantuitor desavarsit. El mi-a iertat neascultarea mea si in Isus Hristos cel rastignit, eu beneficiez de ea pentru ca Il cred. El ma duce in cer la El pentru ca a promis si a dat o singura CALE

intr-acolo, HRISTOS - pe care eu L-am ales, cred si traiesc in EL.

Nimeni nu are dreptul, nici puterea sa ma alunge de pe aceasta CALE, deoarece aceasta CALE nu este un drum trasat pe pamant sau pe o harta, ci EA este insusi Isus Hristos - si cine ar indrazni sa intinda mana si sa ma traga afara de pe EA ? Exista vre-o forta mai mare ca a Lui ?

El este puterea, mana cea puternica si stralucita de care nimeni nu se poate apropia. Si noi copiii Lui suntem in aceasta mana care ne-a creat si ne-a mantuit cu pretul vietii Sale datorita DRAGOSTEI Sale jertfitoare si a dorintei profunde de a ne avea alaturi de El pentru vesnicie.

Pentru acest Imparat, merita sa renuntam la sufletul nostru, la Ego-ul nostru atat de mandru si egoist pentru a trai alaturi de El in duhul nostru acolo unde El isi are resedinta.

Ioan 14:23 "Drept raspuns, Isus i-a zis: Daca Ma iubeste cineva, va pazi cuvantul Meu, si Tatal Meu il va iubi."

DACA - este o conditie - numai daca Il iubeste cineva pe Domnul este capabil sa renunte la el (suflet, personalitatea lui, gandurile lui, vointa lui, iubirea, placerea, dorinta lui) si sa se hraneasca, sa se intretina cu Cuvintele Lui, le crede si se bazeaza pe ele si le face reale pentru sine insusi - atunci Tatal si Fiul va domni peste sufletul lui, peste viata lui, facandu-si voia Lui in el. 

Cu alte cuvinte omul respectiv va trai prin duhul lui calauzit de Duhul Sfant care-L contine pe Tatal si pe Fiul.

Dumnezeu sa ne ajute pe toti la o astfel de viata glorioasa!

Duhul - conștiința

In acest articol vreau sa tratez una din functiile duhului nostru si anume constiinta sau cugetul.
Asa cum am prezentat in articolul Functiile duhului omenesc, in duhul nostru gasim constiinta, partasia si intuitia.

Constiinta are capacitatea de a-l face pe om sa gandeasca. Aceasta constiinta este o parte a duhului nostru care a ramas activa chiar si dupa ce omul a pacatuit. Conform Cuvantului lui Dumnezeu, duhul este cel care da viata; carnea nu foloseste la nimic.

Ioan 6:63 "Duhul este acela care da viata, carnea nu foloseste la nimic; cuvintele pe cari vi le-am spus Eu, sint duh si viata"

Acest cuget, initial a fost impregnat de Dumnezeu cu legea binelui, dar dupa pacat a fost adaugata si legea raului, a razvratirii, a independentei (Pacatul = Satan, Diavolul) si mintea omului a fost intunecata, a devenit nechibzuita si proasta. Omul, in clipa aceea a fost condus de intuneric care apartine Satanei si a devenit robul intunericului.

Cand Il primim pe Hristos ca Domn, aceasta constiinta este curatita, stropita cu sangele Domnului si sunt activate si celelalte parti ale duhului care au devenit moarte dupa pacat si anume: partasia si intuitia sau simtul launtric. Acest simt launtric este cel care activeaza acum si transmite constiintei noastre mesajele Duhului, gandurile lui Hristos, lucrurile lui Dumnezeu si de aici mintea omului, daca este atintita spre cautarea lui Hristos, va percepe, va intelege aceste lucruri adanci ale lui Dumnezeu si le poate transmite in afara in mod inteligibil persoanelor cu care intra in contact.

Iata de ce este necesar sa ne lepadam de noi insine si sa cugetam la Domnul.

Proverbe 16:20 "Cine cugeta la Cuvantul Domnului, gaseste fericirea, si cine se increde in Domnul este fericit"

Ca sa fac o analogie pentru a intelege care e treaba cu acest duh al nostru, comparam fiinta umana cu un aparat de radio.

Aparatul de radio are un receptor pentru a exprima ceea ce capteaza. Iar acesta capteaza undele electrice din atmosfera pe o anumita frecventa. Acest aparat de radio mai contine si o scala - care trebuie sa functioneze si un buton de volum pentru a putea fi auzita vocea in afara si de catre altii.

In acelasi fel suntem si noi oamenii. Mai intai Dumnezeu ne repara scala, care era cazuta adica constiinta noastra care era patata de pacat este acum spalata in sangele Domnului Isus.

Aceasta constiinta este in inima noastra, in mintea noastra (in adancul acesteia), se repara cand Il primim pe Domnul Isus in viata noastra, iar apoi, oridecateori avem nevoie de curatire venim la sangele Domnului - pentru ca pacatuind, constiinta noastra sa pateaza.

Deci aceasta scala fiind acum in regula, o acordez (cu mintea) pe lungimea de unda (duhul, partasia si simtul launtric). Cu alte cuvinte, constiinta mea fiind in regula, imi fixez mintea mea pe duhul si ascult. Pentru ca Duhul lui Dumnezeu ne vorbeste duhului nostru. Iar duhul nostru transmite mintii noastre mesajul.

Daca noi nu avem mintea acordata pe duhul, nu vom putea auzi mesajul si fie il vom auzi distorsionat fie deloc.

De asemenea, un rol important il joaca volumul aparatului care reprezinta vointa noastra. Degeaba aparatul este acordat pe frecventa duhului, daca eu nu dau volumul tare sa aud si in acelasi timp sa auda si altii.

Trebuie sa ne cunoastem duhul si sa ni-l exersam fixandu-ne mintea in permanenta pe acest duh care-L contine pe Dumnezeu. Numai asa vom trai viata din belsug, caci Duhul este cel care da viata.

Omul duhovnicesc

Puterea lui Dumnezeu adusa de Duhul Sfant noua, este in duhul nostru si este chiar duhul nostru care nu se bazeaza pe intelepciunea omeneasca, sufleteasca a mintii [care se obtine prin studiu si exercitiu al mintii - care apartine sufletului si care este o functie naturala cu care ne-am nascut fiecare dintre noi], ci pe intelepciunea sau cunoasterea launtrica a duhului adusa de Duhul Sfant, pe care o da aceluia care se situeaza la nivelul duhului, si ii poate percepe simtirile lui ca apoi sa le transmita mintii facand-o sa inteleaga, sa priceapa aceste lucruri tainice ale duhului.

Adesea noi interpretam lucrurile adanci ale lui Dumnezeu cu mintea noastra. Minte care vede doar la suprafata, nu vede adancimea Cuvantului lui Dumnezeu. De aici ies atatea pareri personale, contradictorii provocand scindarea crestinilor in grupulete [denominatiuni] fiecare cu ideile lor. De ce ?

Pentru ca marea majoritate nu stiu diferenta dintre duh si suflet. Multi nici nu stiu ca au un duh in ei si nici ce este acela un duh. Vezi Trup, suflet si duh, Ce este sufletul omului? si Functiile duhului omenesc.

1 Corinteni 2:11-12 "In adevar, cine dintre oameni cunoaste lucrurile omului, afara de duhul omului, care este in el? Tot asa nimeni nu cunoaste lucrurile lui Dumnezeu afara de Duhul lui Dumnezeu. Si noi n-am primit duhul lumii ci Duhul care vine dela Dumnezeu, ca sa putem cunoaste lucrurile, pe cari ni
le-a dat Dumnezeu prin harul Sau"

Asa cum Pavel spune, doar duhul omului [si in mod special constiinta] cunoaste lucrurile inlauntrul omului, asa cum Duhul lui Dumnezeu cunoaste tainele adanci si lucrurile lui Dumnezeu. De aceea Dumnezeu ne-a dat Duhul care intra in duhul nostru si se face UNA cu el si duhul nostru este capabil atunci sa cunoasca lucrurile lui Dumnezeu aduse de harul Sau.

1 Corinteni 6:17 "Dar cine se lipeste de Domnul, este un singur duh cu El"

Este imposibil ca prin mintea noastra naturala, oricat de invatata ar fi [13.000 de doctorate magna cum lauda, masterate....] sa cunoastem lucrurile duhului, pentru ca doar duhul cunoaste mintea, emotia, vointa omului si nu invers.

Constiinta care este parte a duhului, ne cunoaste gandurile, faptele prin vointa, placerile/iubirile prin emotii si ni le face cunoscute la nivelul mintii - valabil pentru toti oamenii.

Romani 1:19-21 "Fiindca ce se poate cunoaste despre Dumnezeu, le este descoperit in ei, caci le-a fost aratat de Dumnezeu. In adevar insusirile nevazute ale Lui, puterea Lui vecinica si dumnezeirea Lui, se vad lamurit, dela facerea lumii, cand te uiti cu bagare de seama la ele in lucrurile facute de El. Asa ca nu se pot dezvinovati; fiindca, macar ca au cunoscut pe Dumnezeu, nu L-au proslavit ca Dumnezeu, nici nu I-au multamit; ci s-au dedat la ganduri desarte si inima lor fara pricepere s-a intunecat"

Psalmistul spune in Psalmul 51 "pune in mine un duh nou si statornic".  Duhul Sfant care are si simbol de "ulei" - ungerea Duhului Sfant - ne unge, adica lucreaza, se misca in noi, dandu-ne intelegerea lucrurilor lui Dumnezeu si ne invata dinlauntru, din duhul nostru, prin acel simt launtric [daca il avem dezvoltat prin cunoasterea acestuia] lucrari pe care le face Duhul si ce ne aduce cand se aseaza in noi.

Daca nu stim ce avem in duhul nostru si ce ne aduce, nu vom folosi niciodata aceste resurse divine si ne vom folosi doar de ce avem la dispozitia noastra si anume mintea, vointa si emotiile noastre sarace, goale, neputincioase si influentate de firea pamanteasca care este in madularele noastre, chiar daca aceste influente sunt bune, sunt in acelasi timp NEFOLOSITOARE deoarece isi au sursele in firea pamanteasca care este de la Diavolul si nu din duhul, unde locuieste Duhul Sfant!

Dar daca noi vom da voie duhului sa devina duhul mintii noastre, atunci suntem duhovnicesti, avem prezenta duhului in mintea noastra care este sediul gandurilor, a ratiunii, al opiniei, al memoriei.

1 Corinteni 2:14-16 "Dar omul firesc nu primeste lucrurile Duhului lui Dumnezeu, caci pentru el, sint o nebunie; si nici nu le poate intelege, pentruca trebuiesc judecate duhovniceste. Omul duhovnicesc, dimpotriva, poate sa judece totul, si el insus nu poate fi judecat de nimeni"

Omul sufletesc

Ce este psihologia ?

PSIHOLOGÍE s. f. 1. Știință care se ocupă cu studiul proceselor și al particularităților psihice. 2. Totalitatea fenomenelor psihice care caracterizează un individ sau o colectivitate; concepție, mentalitate. 3. Totalitatea proceselor psihice care condiționează o activitate.

Psihologii studiază procesele percepției, gândirii, învățării, cogniției, emoțiilor și motivațiilor, personalitatea, comportamentul anormal, interacțiunile dintre indivizi și interacțiunile cu mediul. Psihologia desemneaza studiul a tot ceea ce priveste sufletul.

Cuvantul psihic, psihologie vine de la termenul grecesc "psyche" care face referire la suflet, personalitatea omului sau eul si reprezinta totalitatea mintii umane constiente si inconstiente. Iar in termenul psihologie mai exista pe langa "psyche" si cuvantul "logos". Cu alte cuvinte stiinta sufletului.

Majoritatea stiu ca omul se deosebeste de toate celelalte fiinte prin inteligenta, prin capacitatea cognitiva (de gandire), iar implicit cei mai multi vor spune ca omul este in primul o fiinta inteligenta ceea ce este total gresit. Omul este in primul rand o fiinta emotionala, iar apoi inteligenta. Sa va dau un exemplu. 

Tocmai ati intrat intr-un stadion sa vedeti un meci. In multimea aceea de oameni, il vedeti pe Ionel. Entuziasmat ca ati zarit pe cineva cunoscut, va grabiti sa il salutati. Pe drum insa, va aduceti aminte ca ii datorati 50 de lei si faceti drum intors! Sigur majoritatea dintre voi v-ati intalnit cu asemenea situatii. Acesta fiind un exemplu foarte bun pentru a arata ca omul este in primul rand o fiinta emotionala, sentimentala.

Sa va vorbesc putin despre omul sentimental.

Este adevarat ca evenimentele placute genereaza emotii placute si evenimentele neplacute genereaza evident emotii neplacute. Totusi adesea se spune ca emotiile neplacute dar care sunt constructive sunt mai de dorit decat cele placute dar distructive.

Cresterea increderii noastre in Dumnezeu, vazand viata din perspectiva Sa este un proces care dureaza toata viata, iar in decursul acestui proces emotiile noastre distructive sunt transformate in emotii constructive. In Ieremia 17:9-10 scrie ca inima omului este inselatoare. Cu alte cuvinte toate emotiile noastre, vointa noastra de a face binele si ceea ce gandim reflecta rautatea omului si capacitatea sufletului de a insela. Cuvantul lui Dumnezeu patrunde adanc si poate aduce la suprafata scopurile gresite pe care omul le urmareste, chiar daca omului i se par bune, oneste. De aceea este bine sa indreptam o rugaciune in fiecare zi spunandu-i lui Dumnezeu sa ne cerceteze inimile. 

Rugati-va din Psalmul 139, in special puneti accent pe versetele 23 si 24 "Cerceteaza-ma, Dumnezeule, si cunoaste-mi inima! Vezi daca sint pe o cale rea, si du-ma pe calea veciniciei!" Este unul din psalmii mei preferati. 

Nimeni nu este liber de acele sentimente care reflecta imperfectiunea umana. Procesul de sfintire necesita ca noi sa trecem cu usurinta peste aceste emotii. Emotiile trebuiesc simtite. Maturitatea presupune capacitatea noastra de a ne experimenta sentimentele, de a le analiza si de a descoperi directia pe care mergem. 

Ahab si-a simtit mania atunci cand Nabot n-a vrut sa-i vanda via (1 Regi 21:4), dar el a esuat in a eticheta emotia ca fiind una distructiva. O negare a sentimentelor nu inseamna ca acestea nu exista. 

Simtirea emotiilor, nu numai ca imbogateste viata dar este si punctul de plecare al autoexaminarii. Pe de alta parte, esecul in a ne exprima sentimentele este adesea provocat de hotararea de a ne autoproteja pentru a evita respingerea si criticismul. Disponibilitatea de a exprima tot ceea ce o persoana simte se dezvolta in masura in care acea persoana se pocaieste de hotararea de a se autoproteja. Insa, ceea ce spunem in modul care o spunem, nu este determinat in primul rand de ceea ce simtim, ci de scopul nostru principal de a reflecta dragostea lui Dumnezeu fata de cei din jurul nostru.

Acestea sunt cateva idei ale psihologului american Larry Crabb. Iar acum o concluzie personala la cele de mai sus. 

Este necesara cunoasterea de sine ? 

DA! Ba inca este de o necesitate urgenta. Totusi, preasfintii nostrii conducatori, frati indoctrinati, sustin ca este pacat sa te cunosti pe tine insuti. Oare cum cititi Isaia 44:18-22 "Ei nu pricep si nu inteleg, caci li s-au lipit ochii, ca sa nu vada, si inima, ca sa nu inteleaga. Niciunul nu intra in sine insus, si n-are nici minte, nici pricepere sa-si zica..." care invita pe om la o astfel de cunoastere?